Arhivele lunare: aprilie 2012

„You’ll Never Find Another Love !”..nici măcar în vise!

de

Cu toţii visăm…nu cred că poţi visa frumos sau urât. Ideea asta cu vise frumoase o avem de la mama care ne sărută pe frunte şi ne urează „Vise frumoase!”.Asta ţine doar de iubirea şi grija pe care o poartă ea chiar şi…în vise.Dar voi folosi expresia de vis frumos şi vis urât ca să nu stric farmecul spuselor mele.Şi cum spuneam..cu toţii visăm şi de foarte multe ori asta ne marchează dimineţile.Uneori îţi pare rău că a venit dimineaţa pentru că visul tău era al naibii de frumos.Dar îţi continui dimineaţa..spunându-le tuturor ce vis ai trăit şi sperând că într-o zi vei trăi experienţa reală..unii oamenii fac tot posibilul,alţii aşteaptă.Visele mele preferate sunt cele în care îmi împlinesc imposibilul de peste zi…îmi plac şi cele în care mă întâlnesc cu oameni,oameni dragi…Astea sunt visele pe care vrei să le continui în fiecare noapte.Cele mai crunte vise însă mi se par cele în care pleacă cineva,nu orice „cineva”.E firesc să vrei să te trezeşti.Şi e ideal de frumos când te trezeşti…şi acel cineva nu a plecat.Te bucuri şi eventual te avânţi să îl strângi în braţe fără nici o explicaţie…şi cam atat.Partea mai ciudată e că pus faţă în faţa cu realitatea în care ar putea pleca,nu faci nimic să schimbi asta cu toate că ai trăit deja în vis experienţa desparţirii.Ştii că a fost insuportabil,încât te-ai trezit.Ţi-e mai uşor să fugi de momentul acela decât să faci tot posibilul să nu vină…

Âsta o fi un instinct prostesc al realităţii poate,preferi să trăieşti singur indoit de regrete după ce ai aruncat cu vorbe decât să ţi le strigi chiar ţie.Pentru că pănă la urmă sunt pentru tine…vorbele spuse la nervi,toate sunt pentru neputinţa ta.

De multe ori se întămplă să ai puterea fericirii tale şi să o arunci din frică,laşitate,prostie…habar n-am.

E bine uneori să folosim visele ca lecţii pentru evenimente viitoare,e bine să ne păstrăm peste zi un moment în care să le analizăm..”Oare aş merita fericirea trăită în vis?Aş fi oare capabil să o păstrez…Oare ar putea pleca?Şi ce-aş putea face ca nici măcar în cele mai mari coşmaruri să nu-şi dorească asta?”

„Vise frumoase!”:p

„Pleci de aici pentru că locul tău e altundeva!”

de

Mi s-a întâmplat şi mie cum li s-a întâmplat tuturor studenţilor, să vreau să merg „acasă” de Paşte.Şi au urmat telefoane pe la prieteni în ideea că vom încăpea in maşina lor personală ca să nu mă plimb cu trenul 9 ore.Ei bine,norocul a făcut să avem loc şi noi pe undeva.După asta au urmat bagajeeeee sau „câte haine încap într-o valiză?”Ne-am descurcat şi cu asta…Nu mai punem drumul la socoteală..că-i plictisitor.Deci..am ajuns in Botoşani.Taximetrişti stau în staţia aia cu orele  dar refuză comanda pe Tomis că-s fuduli pentru că are mama o vorbă „Prostul nu e prost destul până nu e şi fudul!”Să menţionez că spre Tomis e un drum cam prost,e adevărat…dar nu imposibil de parcurs.În fine,am ajuns acasă.Acolo unde majoritatea dintre voi o vedeţi pe mama care iese fericită.Eu n-am văzut decât uşa..Intri şi e cald..şi la propriu şi la figurat. La mine stăpânea era glaciară..şi la propriu dar mai mult la figurat.Pe majoritatea îi aştepta masa plină cu de toate…pe mine m-a aşteptat o casă plină cu de toate…tipurile de păianjeni.Paşte fericit!

A trecut vremea când acasă înseamna locul ăla unde m-am născut,unde am mâncat nisip, unde jucam şotron şi îngheţam cu omul de zăpadă în braţe.Nu sunt superficială! Dar nu pot numi acasă locul ăla atât de sec unde văd că timpul macină tot.Nu mai sunt legată de Botoşani…eşti legat de ceva cănd nu poti trăi prea mult fără acel ceva. Acum ştiu că acasă e aici,unde sunt acum şi acolo unde e mama..şi atât.Nu sunt ipocrită şi poate mă grăbesc..dar sentimentul ăla care l-am avut în taxi de la gară până la pătrăţica mea din Cluj..ei,ăla da sentiment de dor de casă!Poate că iubirea pe care o trăiesc în pătrăţica mea mă face să simt că sunt acasă..

Mi-am redefinit termenul „acas㔺i aş vrea să fie pentru totdeauna!

„De aceea e aşa de important să laşi anumite lucruri să treacă. Să le dai drumul. Să te desprinzi de ele. Oamenii trebuie să înţeleagă că nimeni nu trişează, uneori câştigăm, alteori pierdem. Nu aştepta să ţi se dea ceva înapoi, nu aştepta să ţi se recunoască efortul, să ţi se descopere geniul, să ţi se înţeleagă iubirea. Încheie nişte etape. Nu din orgoliu, din neputinţă sau mândrie, ci pur şi simplu pentru că acel lucru nu se mai potriveşte cu viaţa ta. Închide uşa, schimbă discul, fă curat în casă, şterge praful. Încetează să mai fii cine erai şi transformă-te în cine eşti!” Paulo Coelho

Pastiluţe cu efect :D

de

Exerciuţiu: Găseşti o pastiluţă care îţi activează inteligenţa maximă pentru o zi. O foloseşti să superimpresionezi lumea cu superinteligenţa ta sau cauţi antidotul care te ajută să păstrezi senzaţia pentru totdeauna..cu riscul să nu-l găseşti? pam pam!

Până una alta..varianta mai optimistă în filmul Limitless, bun film.:) pe care abia aseară l-a descoperit domnul G. (generatorul meu de filme bune :D)

1 aprilie,oana,blog

de

Venise de mult momentul să am un blog prin care să transmit idei pentru că, vorba aia sunt la Journalism Department of FSPAC  şi trebuie! Nu  eram convinsă (şi nici nu  prea sunt,dar merita să incerc) că ideile mele ar putea fi citite de cineva. Adică mi se pare foarte puţin probabil că cineva o să intre pe net şi o să zică „Bă, oare ce a scris azi Oana?”. Şi dacă tot venise momentul, când se putea întampla asta? rampampampam…întâââââââi aaaapriliee! De dimineaţă până acum nu am făcut absolut nimic  interesant, pe lângă asta am şi realizat că sunt total pe dinafara la jurna online şi nu-s deloc prietenă cu google docs, deci ceva memorabil trebuia să se intâmple.

Acum să vedem cine o sa „mă” citească!

Spor mie!:)