Două din ele s-au întâlnit în faţa unei uşi în spatele căreia se ascundea visul lor. Au shimbat impresii şi şi-au urat „Baftă!”. Drumurile le-au mai adus împreună dar n-au ştiut că de fapt ele deveniseră mai întâi prietene şi apoi, colege. D. şi O. …Mai rămăseseră celelalte două care nu îşi găsiseră încă un loc stabil şi confortabil şi uite aşa într-un final…s-au aşezat toate patru, în acelaşi rând. Astfel au devenit cel mai reuşit cuplu de patru: C.O.D.S. .
C. e cea mai!Cea mai amuzantă, cea mai ironică, cea mai serioasă, cea mai mare, cea mai bogată :)). Ea a început cu un aer rece şi distant şi nu i-au plăcut niciodată pupăturile pe obraz. Cu ea am criticat tot ce mişca şi am râs până la epuizare la glumele ei sadice. De la ea am luat detaşarea dar şi cele mai bune sfaturi. Cu ea am făcut cea mai bună echipă la mimă şi nu de puţine ori am râs împreună de băieţii noştri. Citat celebru: „Vă iubesc, proastelor!”
Despre O. se zice că e impulsivă, se consumă pentru orice şi i se zice Storm…mai multe o sa spună ele.
D. e cea mai nebună. Ea mi-a dat VIAŢĂ de câte ori am avut nevoie, m-a bagat şi în belele dar m-a şi scos de multe ori. E geloasă rău şi are nevoie de afecţiune continuă, pentru că ea oferă iubire mereu, nu ştiu de unde mai are. La ea se fac reuniunile de whist şi de gătit cartofi cu….cartofi :)) De la ea am învăţat să retrăiesc. Citat celebru: „Hai să ieşim!”
S. e cea mai calmă şi…leneşă. Dar e leneşă până se apucă de un lucru, că după aia nu mai scapi de ea. E cea mai alintată şi cea mai sensibilă! Blonda noastră deşteaptă! O iubesc pentru că semănăm aşa de mult şi plângem la aceleaşi filme şi urâm aceleaşi feluri de mâncare. Ea m-a învăţat să fiu mai calmă şi continuă să îmi spună că trebuie să preţuiesc ceea ce am şi că banii nu aduc fericirea dar totuşi…de atâtea ori am avut nevoie de ei:)) Citat celebru: ” Du-te tu pisicuţă mică!” sau nelipsitul „Cumvaa..”
Mai am prietene! pe care nu am uitat că le iubesc dar vrem nu vrem distanţa ne aduce lucruri noi şi bune în cazul meu.
Le iubesc pe fetele mele şi nimic nu se compară cu discuţiile noastre lacrimogene, bârfitoare, deocheate…şi cum ar fi viaţa fără reuniunea clasică de whist?
Oare ce m-aş face fără voi?
oanaadnana 