Nu am avut multe vacanţe la viaţa mea dar astea puţine pe care le-am avut mi-au demonstrat că important e cu cine ţi le petreci, nu unde şi la ce fel de hotel. O lună din vara asta am petrecut-o în Torino, însă nu faptul că am fost în Torino m-a făcut fericită ci faptul că am văzut-o pe mama după un an…de fapt asta mi-a făcut vacanţa să fie vacanţă.Pentru că ce e mai frumos decât atunci când te trezeşti la opt că face mama gălăgie dar se revanşează cu un mic dejun ca atunci când erai un pui de om..? Sau ce e mai amuzant decăt îmbrăţişările, pupicii şi alintăturile mamei pe stradă cănd tu esti cât casa? :)) Nu e stânjenitor chiar deloc doar că eu dau în răs când mă gândesc că în general mă alintă iubitul pe stradă…şi aici sunt un fel de puiu mamii cel naiv şi nevinovat…:)) Eu mi-am pierdut obişnuinţa de a mă lăsa alintată de mama dar uite că ea niciodată nu-şi iese din obişnuinţă, toată viaţa ei de când m-am născut e mamă, uită de multe ori că e femeie, e om..independent. Abia aştept să cunosc şi eu sentimentul de mamă, pentru că aia da demonstraţie de sacrificiu, devotament şi o putere inexplicabilă de iertare…
Şi da…vacanţa a fost minunată şi m-a făcut după multă vreme să fiu iar „fata mamii”. Dar la un moment dat s-a terminat vacanţa mamii şi a rămas fata să se plimbe singură prin Torino…şi ce-s alea plimbări fără acel cineva al tău? Cu care poţi să te plimbi de o mie de ori şi nu te saturi şi nu te plictiseşti…Şi uite aşa s-a împărţit vacanţa mea cu bucuria de a fi lăngă jumătatea din iubirea vieţii mele şi cu tristeţea că cealalta jumătate era acasă, departe..
De aia zic că vacanţa ţi-o fac oamenii, nu o amărâtă de statuie cu care te pozezi sau un castel sau nişte valuri asa aiurea…
Printre altele..e frumos Torino dar nu mai frumos ca Venezia şi nimic nu se compară cu pătrăţica mea din Cluj!
oanaadnana 