Despre oamenii ăia deştepţi…

Am constatat că există o artă numită „a fi prost în mod inteligent”. Este peste tot..la piaţă, la supermarket, la chioşc, la facultate, cu desăvârşire, iar pe facebook este un fel de galerie pentru arta asta. Să se înţeleagă că aici prost nu-i antonimul lui inteligent. 😉

Da..am realizat că îmi cam place să scriu despre oameni. Şi aşa cum sunt oameni de care mi-e drag sunt şi ăia care ori îmi provoacă râsul (nu de bucurie), sau care îmi provoacă nervii şi în cel mai rău caz..dispreţul. Oamenii de genu ăsta sunt nelipsiţi în vieţile noastre şi dacă îmi zice unu că nu..îi zic că a fumat şi e prea chill! În fine am eu boală pe ăia care se cred, în mod evident, cu un coeficient de inteligenţă cu muuult peste al meu. Aşa şi?  Poate Dumnezeu ţi-a dat mai mult, poate ţi-au marcat copilăria părinţii cu învăţatul sau poate ai luat multă lecitină când erai mic dar crede-ma că doar faptul că eşti inteligent nu o să te facă niciodată cu mult superior celorlalţi.

Acest gen de om e insuportabil de exact!Dă pe afară de corectitudine (matematical şi gramatical vorbind) şi e SUPERPLINDESINE! Tu aproximezi un număr că deh, nu ăla era important în discuţie la care el adaugă şi a şaptea zecimală cu un aer de supererou. Ieşi frustrat de la examen şi spui că nu ai ştiut nimic, întrebi răspunsul la întrebarea 15 şi te trânteşti cu privirea aia epică şi replica „Scuze dar chiar aşa ceva să nu ştii?”. Şi garantez că în mintea voastră se naşte o listă mult mai lungă.

Şi mai adaug că mereu am recunoscut că nu-s eu foarte deşteaptă şi pe deasupra sunt şi leneşă dar genu ăsta de om e un nimeni să-mi zică mie să îl respect (introduc aici şi oarece cadre didactice care sunt acolo că au pupat în fund pe cineva şi care îmi citeşte mie de pe pereţi fără să ştie măcar ce zice).Ştiţi ce oameni respect eu? Cei care nu-şi înşiră pe frunte cunoştinţele, cei care sunt prea ocupaţi cu micile lor lacune ca să încerce să corecteze lumea pe facebook, cei care au multe de arătat şi o fac în mod înteligent.

Iar în ceea ce priveşte respectul, ăsta se căştigă şi prin multe alte calităţi care nu se citesc în cărţi.

Good lesson

„It’s the day you realize,”I finally have the thing I need to be happy.”And then you forget. So… then what happens is,instead of waking up every morning and shouting, „Somebody loves me!”you start looking around and thinking,”What do I want now? what’s the next thing I need to be happy?”
So…you look and you look, and you keep thinking you’ve found it, but nothing works. And the reason that nothing works is because…that hole in your heart that you’re trying to fill…is already filled.You just forgot. Don’t ever forget! Always remember how much you wanted to be loved, and how much you are loved. And I think if you can do that – and it isn’t easy-you will stop looking and realize you already are happy.”

Lynette Scavo (Desperate housewives)

oamenii ăştia…

„Sunt unii oameni care pot să îți spună să te duci dracului în așa fel încât să aștepți cu nerăbdare călătoria.”

Sunt oameni şi oameni…cei care îţi intră în suflet exact când ţi-au intrat în aria de privire, nu că ar avea vreun merit…dar se potrivesc prea bine cu peisajul. Sunt cei care câştigă cu greu locul lor acolo dar când îşi găsesc locul, rămân chiar dacă pleacă. Sunt cei care apreciază că au un loc sau cei care nu dau doi bani pe asta. Sunt oameni cărora le accepţi orice şi oameni cărora nu le accepţi nimic…pentru că aşa stă treaba cu sufletul..nu e ca în raţiune.

Cei mai importanţi sunt oamenii care îţi devin prieteni fără să simţi asta…simţi abia când nu mai poţi fără ei. În general..ăştia sunt genul de oameni la care nu ai schimba nimic…pentru că e al naibii de bine să-i ştii acolo, să îi apreciezi pentru frumuseţe, să râzi de prostii şi să îţi baţi joc de defecte şi de slăbiciuni :)) Ei, ăia da oameni care merită să îţi zică să te duci dracului! asta pentru că sunt dispuşi să meargă cu tine şi să fie acolo dacă e nevoie de ei…ăştia sunt prietenii.