Nu ţi-am mai spus-o dar te iubesc dublu pentru că ai fost acolo dublu!
Ştii? Te admir foarte mult! Eşti încă tânără şi frumoasă, ştii când să te bucuri de viaţă şi când s-o iei în serios şi ai profitat de probleme să devii mai puternică. Mai ştii încă, după atatea, să iubeşti, şi nu oricum, din toată inima! Nu mi-ai lipsit niciodată, chiar dacă a trebuit să străbaţi 2000 de kilometri cu inima, te anunţ că ai reuşit de fiecare dată!
Ştii când eram copil şi te rugam să-mi zâmbeşti? îţi jur că ai un zambet îngeresc şi te-aş ruga şi acum…de fapt o s-o fac cu prima ocazie.
Mi-e dor de plăcinta ta cu branză, de dimineţile geroase cu aromă de ceai de zmeură, de sărbătorile cu chec în loc de cozonac, de ciocolăţica Vis, de zilele de răceală cu miros de portocală şi grapefruit, de duminicile cu profiterol…
Îţi mulţumesc că sunt cea mai frumoasă chiar şi în poza de pe diploma de zece clase, care e groaznică, îţi multumesc că sunt cea mai deşteaptă chiar dacă nu sunt şi nu am fost niciodată prima pe clasă, îţi mulţumesc că sunt cea mai cuminte chiar dacă te mai dezamăgesc, îţi mulţumesc că sunt cea mai cea şi că în ochii tăi nu a fost nimeni niciodată mai presus şi vreau să îţi spun că în sufletul meu, nu doar că nu a fost vreodată nimeni mai presus dar la un moment dat, ai rămas doar tu..şi ai ştiut să umpli orice gol.
oanaadnana 
O postare cu aroma madlenei lui Proust…