De ziua mea!



Nu vreau să fiu melancolică şi nici nu vreau să dau lecţii de patriotism, vreau doar ca de ziua mea să-ţi aduc aminte că e şi ziua ta şi că ţărişoara asta ne duce în spate chiar dacă ne descotorosim de ea de câte ori avem ocazia. La mulţi ani!..nu însă fără următoarele versuri:

Române, îţi scriu aceste versuri, nu ca să-ţi zic cum e mai bine,

Ci că din păcate tre’ să conveţuim cu tine.

Deşi conceptul de societate în forma ei actuală,

Ţi-ar putea crea iluzia că ai liber la răscoală.
Cei cu ochelari de cal, chiar dacă-s raperi sau ce-o mai fi,
Tre’ sa înţeleagă exact ce înseamnă anul 2000.
Ca-i păcat să rămâi prost, nu că-ţi explic cum e,
Dar la o aruncătură de „Goagal” găseşti orice.
Mă aştept la ăia ce or să ne schimbe viitorul,
Să înceapă prin a stinge şi a arunca televizorul.
Eu n-am nimic cu nimeni care n-are nimic cu mine,
Dar oriunde unde mă uit, ţigani si emisiuni cretine.
Revistele pentru femei le bagă-n cap de mici că nu-s frumoase,
Că tre’ să-şi ia mai multe farduri si să nu spele vase.
Pagina 5 tre să se umple şi ea cu ceva,
După ce-şi dau seama că iubirea nu-i aşa cum se vorbea.
Eu înţeleg arta la modul uşor
La modul „asta nu e artă, e o poză cu tine în curu’ gol”.
E uşor să prelucrezi clişee, să crezi că eşti special,
Să-ţi pui la status că „Azi nu”, dar azi te-ai trezit la 6 iar.
Pune-ţi o poză cu Tuţea la avatar.
Salariul băgat tot în supermarket, il mananci si bei,
Oricât ar fi de ieftin, nu-ţi trebuie 5 baxuri de ulei.
Că e amuzant să o denumeşti economie,
Când tot ce facem este să cumpărăm, să consumăm în prostie.
Şi dacă-n faţa altarului te-ai hotărât să spui „DA! „,
Respectă-ţi nevasta, nu mai  fi ţăran cu ea!
Trateaz-o şi iubeşte-o ca pe mama ta!
Nu mai turna sute de plozi numai pentru că-i simplu,
Chiar dacă şi copii străzii se obişnuiesc cu timpul.
Să nu-l mai invidiezi pe unul care a furat de mic,
Că de fapt tot ce are nu-i foloseşte la nimic!
Poate un moment cu tine, cu Dumnezeu, e de bun augur…
Nu preoţi ce predică smerenie îmbracati în aur.
Din cutia milei bani către cei cu nevoi multe,
Că si fără cruci imense, Domnu’ stă să te asculte.
Din ce ne înconjoară, să luăm doar ce-i bun
Să nu mai ciopârţim natura ca să fim cool, de Craciun.
„Măcar un brad într-o viaţă”, cum zicea proverbu’ bine;
Să ne întrebăm de ce prin foc se
spune că sfârşitu’ vine.
Ura pentru cel care-i altfel decât noi
Să se schimbe în respect, c-o putem duce bine amândoi!
Pace-n război, acolo unde nu e treaba noastră,
Avem nevoie de armonie, aduceţi militarii acasă!
Tu, care te scalzi în bani şi nu ţi-e frică de mâine,
Vezi că ai lângă tine un frate care n-are o pâine!
Că-i de la obraz să nu-i sfidezi cu luxul lăsat să se vadă,
Doar că ai avut norocu’ să nu te naşti pe stradă.
Închei această relatare, sperând că într-un final,
Române, o să iei aminte la imnul naţional!

Versuri din Ceilaţi- Imnul României mute

i wanna feel the wind of change!

Aş fi în stare să dărâm tot ce înseamnă altă ţară, aş vrea să îngrop cuvintele care se aseamană cu: occident, ca în afară, America, civilizaţie doar ca oamenii să fie mai mândri de ţara lor. Fiecare dintre noi îşi doreşte ceva mai bun, dar daca ne dorim o ţară ca afară ar trebui să avem şi oameni ca afară…şi aici nu sunt, erau, dar acum nu mai sunt…s-au pierdut în judecăţi greşite, a ajuns omul să fie bătut de politică….atâtea războaie s-au purtat tocmai să se arate că OMUL e întodeauna deasupra tututror politicilor, iar noi am uitat.

Aş vrea să spun: Vreau să schimb lumea! dar nu mai sunt atât de copil. Aş vrea să simt şi eu, cum au simţit alţii, vântul schimbării…dar nu prea mai am şanse. Aşa că dau şi eu play la o melodia din afară şi aş vrea să simt  măcar o clipă că încă suntem mândri, chiar dacă vorbim metaforic….