N-o să ai mereu dimineţile speciale, în unele o să pleci grăbit răsucind cheia fără să-ţi fi luat porţia de „o zi bună”. O să ai zile când o să vii pe jos acasă doar pentru că vrei să amâni momentul când descoperi noi facturi în poştă. O să îţi fie destul de greu când o să auzi necontenit veşti proaste în telefon. O să plângi straşnic când o să pierzi de-abinelea pe cineva şi n-o să îţi treacă niciodată, o să te obişnuieşti cu golul. O să fii sătul de dureri de inima când eşti nevoit să zici „nu ne permitem!” copilului tău! O să ai momente grele de OM mare şi o sâ îţi aminteşti de ai tăi din ce în ce mai des şi o să îi vezi din ce în ce mai rar. O să vorbeşti exact cum vorbeşte bunicul tău acum..cu ochi în lacrimi şi o să simţi şi tu într-un sfârşit singurătatea cea mai dureroasă pe care el ţi-o reproşează acum.
Dar o să fii atât de fericit când, după ce ai plecat grăbit, primeşti un mesaj cu „o zi bună, iubire!”. O să îţi prindă bine o plimbare întârziată pe drumuri pe care le grăbeşti în alte zile. O să preţuieşti mai mult zilele bune şi oamenii pe care încă nu i-ai pierdut. O să îţi crească inima de bucurie când o să auzi ” aveţi un copil extraordinar!”. O să plângi de fericire la fiecare masă pe care o aşezi de bucuria propriului cămin. O să ajungi să te contrazici cu generaţii dar o să fii atât de mândru când realizezi că tu le-ai dat viaţă.
Aşa că ai două opţiuni: ori te plângi că viaţa-i grea, ori te bucuri că a ta e mai uşoară decât … . Asta după ce simţi că ai dat tot ce-ai putut, dacă n-ai trecut încă de etapa asta, atunci merită să plângi!
oanaadnana 