Probabil ai şi tu un om pe care îl iubeşti pur şi simplu, îl respecţi şi abia aştepţi să-i asculţi sfaturile. Sigur ai şi tu pe cineva…cu toţii avem! Nu ştiu pentru tine cine joacă acest rol dar pentru mine a fost dintodeauna el. El este cel care, pe langa mama, mi-a fost alături de la naştere şi până în prezent. Alţii au plecat, unii n-au fost acolo niciodată de fapt, dar el e peste tot. El e prezent în primele mele amintiri ca om şi în fiecare zi de atunci…Cred că l-am respectat cel mai mult, şi încă o fac! El m-a învăţat prima rugăciune, m-a dus pentru prima oară pe un stadion, m-a învăţat cum să recunosc copacii după scoarţă, datorită lui ştiu clasificarea cuielor, şuruburilor, heblurilor etc. ştiu diferenţa dintre patent şi cleşte. E cel mai bun tâmplar pe care îl cunosc…El m-a învăţat prima urătură, mi-a făcut prima stea, primul titirez! Cu el am învatat să joc table, şah, car şi la groapă.
Mi-a arătat de mică diferenţa dintre bine şi rău fără ocolişuri, mi-a dat cele mai bune sfaturi şi mi-a spus vorbele cele mai cu tâlc. De la el moştenesc puterea de a da cuvintelor înţelesul inimii. Am înăţat în preajma lui a fi OM. Avem în comun două defecte: impulsivitatea şi încăpăţânarea şi e singurul om din viaţa mea cu care niciodată nu am avut o discuţie în contradictoriu…semănăm atât de mult. Unii spun că sunt nepoata lui preferată şi, sincer, aş fi mândră să fiu!
Bunicul e cel mai puternic bărbat din viaţa mea… uneori mă gândesc că nu poţi avea şi cel mai bun tata şi cel mai bun bunic, nu am putut fi atât de norocoasă…şi am înţeles acum…lotul cel mare era deja luat.
El e bunicul meu, era păcat sa nu vă povestesc şi despre el, acum cât mai e timp ca şi el să audă.
„Grandfathers are for loving and fixing things and souls!”
oanaadnana 