Fără tine n-aş fi ştiut iubi…

Nu ţi-am mai spus-o dar te iubesc dublu pentru că ai fost acolo dublu!

Ştii? Te admir foarte mult! Eşti încă tânără şi frumoasă, ştii când să te bucuri de viaţă şi când s-o iei în serios şi ai profitat de probleme să devii mai puternică. Mai ştii încă, după atatea, să iubeşti, şi nu oricum, din toată inima! Nu mi-ai lipsit niciodată, chiar dacă a trebuit să străbaţi 2000 de kilometri cu inima, te anunţ că ai reuşit de fiecare dată!

Ştii când eram copil şi te rugam să-mi zâmbeşti? îţi jur că ai un zambet îngeresc şi te-aş ruga şi acum…de fapt o s-o fac cu prima ocazie.

Mi-e dor de plăcinta ta cu branză, de dimineţile geroase cu aromă de ceai de zmeură, de sărbătorile cu chec în loc de cozonac, de ciocolăţica Vis, de zilele de răceală cu miros de portocală şi grapefruit, de duminicile cu profiterol…

Îţi mulţumesc că sunt cea mai frumoasă chiar şi în poza de pe diploma de zece clase, care e groaznică, îţi multumesc că sunt cea mai deşteaptă chiar dacă nu sunt şi nu am fost niciodată prima pe clasă, îţi mulţumesc că sunt cea mai cuminte chiar dacă te mai dezamăgesc, îţi mulţumesc că sunt cea mai cea şi că în ochii tăi nu a fost nimeni niciodată mai presus şi vreau să îţi spun că în sufletul meu, nu doar că nu a fost vreodată nimeni mai presus dar la un moment dat, ai rămas doar tu..şi ai ştiut să umpli orice gol.

the new post

 

De ce să îţi enumăr lucrurile care-mi plac la tine? Oare ele o să ma ajute să te opresc dacă o să vrei vreodată să pleci?  

 

Te rog să ieşi din inima mea numai atunci când o să îmi simţi străina mâna şi când o să îmi scuipi sărutul! Atunci când o să vrei să plec din patul tău pentru că aia nu mai e marginea mea. Să pleci din inima mea numai atunci când şoapta mea o să îţi zgârie timpanul, numai atunci când o să te irite pielea mea! Să pleci dacă n-o sa mai fii!…pentru că ştii? atât de prezent pari a fi, încât şi la doi metri su pământ te-aş ţine de mână şi mi-ar fi greu să trăiesc cu teama că ai putea să-mi dai drumul.

 

A latra la luna :

Ba, voi va dati seama ce ne facem noi in caz de razboi, daca pentru o problema ca cea a maidanezilor ne cramponam in halul asta?

Adoptam naibii fiecare cate un caine si tot rezolvam problema cumva sau ii trimitem sa pazeasca Rosia Montana!

De ce is asa multi caini fara stapan plimbandu-se infometati pe alei?pai oare de ce? o fi venit vreo nava si le-o dat drumul la lese ca altfel nu-mi explic. Ca doar noi nu le-am permis sa se inmulteasca, am procedat ca atare si i-am bagat in adaposturi si banii pentru castrare/eutanasiere nu i-am cheltuit in alte scopuri. Serios, cineva sa rezolve problema ca primariile au facut tot ce le-a stat in putinta.

Mai am o idee..facem si noi ca statul francez le dam 100 de euro sa se duca de unde au venit. Si ca sa nu iau in serios discutia, pentru ca ma aprind, zic sa dam vina pe Puya ca el le-o bagat prostii in cap: ca ei is maidanezi si rup lesa..

partea bună, partea rea…

N-o să ai mereu dimineţile speciale, în unele o să pleci grăbit răsucind cheia fără să-ţi  fi luat porţia de „o zi bună”. O să ai zile când o să vii pe jos acasă doar pentru că vrei să amâni momentul când descoperi noi facturi în poştă. O să îţi fie destul de greu când o să auzi necontenit veşti proaste în telefon. O să plângi straşnic când o să pierzi de-abinelea pe cineva şi n-o să îţi treacă niciodată, o să te obişnuieşti  cu golul. O să fii sătul de dureri de inima când eşti nevoit să zici „nu ne permitem!” copilului tău! O să ai momente grele de OM mare şi o sâ îţi aminteşti  de ai tăi din ce în ce mai des şi o să îi vezi din ce în ce mai rar. O să vorbeşti exact cum vorbeşte bunicul tău acum..cu ochi în lacrimi şi o să simţi şi tu într-un sfârşit singurătatea cea mai dureroasă pe care el ţi-o reproşează acum.

Dar o să fii atât de fericit când, după ce ai plecat grăbit, primeşti un mesaj cu „o zi bună, iubire!”. O să îţi prindă bine o plimbare întârziată pe drumuri pe care le grăbeşti în alte zile. O să preţuieşti mai mult zilele bune şi oamenii pe care încă nu i-ai pierdut. O să îţi crească inima de bucurie când o să auzi ” aveţi un copil extraordinar!”. O să plângi de fericire la fiecare masă pe care o aşezi de bucuria propriului cămin. O să ajungi să te contrazici cu generaţii dar o să fii atât de mândru când realizezi că tu le-ai dat viaţă.

Aşa că ai două opţiuni: ori te plângi că viaţa-i grea, ori te bucuri că a ta e mai uşoară decât … . Asta după ce simţi că ai dat tot ce-ai putut, dacă n-ai trecut încă de etapa asta, atunci merită să plângi!

s-a stricaaat!ce s-a stricat?

unele lucruri se mai strică, ne mai dezamăgesc dar am auzit că lucrurile cu defect sunt cele mai speciale. eu una am multe lucruri de mult timp…s-au stricat, s-au rupt, s-au pătat dar continui să le folosesc, să le port pentru că îmi sunt prea dragi să renunţ la ele. într-adevăr, unii ar spune că nu-mi permit altele noi, dar ei nu ştiu ce înseamnă valoarea unui lucru în afara de cea a perfecţiunii. şi până la urmă lucruile noi sunt atât de plastice, au până şi un miros ciudat, nu-mi plac deloc. 

poate sunt defectă, de fapt sigur sunt. dar eu ma pastrez aşa…tu, alege orice vrei. ia-ţi una nouă, repară ce-a rămas din cea veche dar nu uita! lucrurile defecte sunt cele mai speciale iar cele care merg mai greu merită tot efortul, pentru că îţi dau satisfacţie!

Inima nu tace, doare!

Unde ţi-e inima? Şi dacă îmi spui că e la tine în piept îmi rezerv dreptul de a-ţi spune că în cea mai mare parte e în alţii iar ceea ce simţi tu că îţi bate în piept sunt bucăţi din oameni care la rândul lor ţi-au dat ţie bucăţi din inima lor. Cu inima nu e de jucat…chiar dacă de multe ori cu raţiune o reduci la tăcere e doar o iluzie…inima nu tace, doare! Şi doare tare când o împarţi greşit sau când vrei s-o iei de unde îi e locul.

Nu suntem nici pe departe fiinţe raţionale..de câte ori ai văzut un om fericit căruia să-i bată raţiunea in piept?

De câte ori plecăm de unde nu trebuie şi ne rămâne inima, de atâtea ori omorâm în noi lucruri, oameni; Adevărul e că nu poţi să stai fără inima ta şi mereu…orice ar fi, drumurile te întorc la ea. Realizezi că în această fugă raţională a ta nu ai câştigat nimic, ba chiar ai pierdut timp. Şi în plus i-a durut şi pe alţii a căror bucata din inima era la tine.

Şi acum..unde ţi-e inima, acolo eşti şi tu?

Patru

Două din ele s-au întâlnit în faţa unei uşi în spatele căreia se ascundea visul lor. Au shimbat impresii şi  şi-au urat „Baftă!”. Drumurile le-au mai adus împreună dar n-au ştiut că de fapt ele deveniseră mai întâi prietene şi apoi, colege. D. şi O. …Mai rămăseseră celelalte două care nu îşi găsiseră încă un loc stabil şi confortabil şi uite aşa într-un final…s-au aşezat toate patru, în acelaşi rând. Astfel au devenit cel mai reuşit cuplu de patru: C.O.D.S. .

C. e cea mai!Cea mai amuzantă, cea mai ironică, cea mai serioasă, cea mai mare, cea mai bogată :)). Ea a început cu un aer rece şi distant şi nu i-au plăcut niciodată pupăturile pe obraz. Cu ea am criticat tot ce mişca şi am râs până la epuizare la glumele ei sadice. De la ea am luat detaşarea dar şi cele mai bune sfaturi. Cu ea am făcut cea mai bună echipă la mimă şi nu de puţine ori am râs împreună de băieţii noştri. Citat celebru: „Vă iubesc, proastelor!”

Despre O. se zice că e impulsivă, se consumă pentru orice şi i se zice Storm…mai multe o sa spună ele.

D. e cea mai nebună. Ea mi-a dat VIAŢĂ de câte ori am avut nevoie, m-a bagat şi în belele dar m-a şi scos de multe ori. E geloasă rău şi are nevoie de afecţiune continuă, pentru că ea oferă iubire mereu, nu ştiu de unde mai are. La ea se fac reuniunile de whist şi de gătit cartofi cu….cartofi :)) De la ea am învăţat să retrăiesc. Citat celebru: „Hai să ieşim!”

S. e cea mai calmă şi…leneşă. Dar e leneşă până se apucă de un lucru, că după aia nu mai scapi de ea. E cea mai alintată şi cea mai sensibilă! Blonda noastră deşteaptă! O iubesc pentru că semănăm aşa de mult şi plângem la aceleaşi filme şi urâm aceleaşi feluri de mâncare. Ea m-a învăţat să fiu mai calmă şi continuă să îmi spună că trebuie să preţuiesc ceea ce am şi că banii nu aduc fericirea dar totuşi…de atâtea ori am avut nevoie de ei:)) Citat celebru: ” Du-te tu pisicuţă mică!” sau nelipsitul „Cumvaa..”

Mai am prietene! pe care nu am uitat că le iubesc dar vrem nu vrem distanţa ne aduce lucruri noi şi bune în cazul meu.

Le iubesc pe fetele mele şi nimic nu se compară cu discuţiile noastre lacrimogene, bârfitoare, deocheate…şi cum ar fi viaţa fără reuniunea clasică de whist?

Oare ce m-aş face fără voi?

introspecţie

Mai de mult, momentele când rămânea fără cuvinte erau alea în care nu mai avea lucruri bune de zis. Acum e invers…nu se poate opri din tăcere atunci când trebuie să spună lucruri frumoase. Le spune rar şi apoi urmează zile întregi de recuperare. O vreme a văzut doar partea plină a paharului acum preferă să şi-l golească singură.

Unde eşti tu cea care vedeai o zi bună acolo unde nu era nici urmă de ea? Nu ai visat niciodată la petale roz învelite în caşmir pufos dar totuşi, de aici, până la a avea coşmaruri oricând închizi ochii e destul de mult. Tu, soră cu ploaia, mereu ascultai în loc de muzică picături, azi îţi dai muzica la maxim de frica să nu plângi…Şi dacă plângi ce? Ai făcut-o de atâtea ori fiind onestă cu tine şi demnă în ochii celor din jur. Azi de ce te fereşti să plângi?

Cine te crezi tu de nu-ţi permiţi să verşi lacrimi pentru toate zilele proaste si nopţile albe? Nu ai fost niciodată puternică şi ştii că de câte ori ai vrut, ai jucat prost ! De ce taci? şi cel mai important din toate…când taci, pe ce te bazezi?

cel mai!

Probabil ai şi tu un om pe care îl iubeşti pur şi simplu, îl respecţi şi abia aştepţi să-i asculţi sfaturile. Sigur ai şi tu pe cineva…cu toţii avem! Nu ştiu pentru tine cine joacă acest rol dar pentru mine a fost dintodeauna el. El este cel care, pe langa mama, mi-a fost alături de la naştere şi până în prezent. Alţii au plecat, unii n-au fost acolo niciodată de fapt, dar el e peste tot. El e prezent în primele mele amintiri ca om şi în fiecare zi de atunci…Cred că l-am respectat cel mai mult, şi încă o fac! El m-a învăţat prima rugăciune, m-a dus pentru prima oară pe un stadion, m-a învăţat cum să recunosc copacii după scoarţă, datorită lui ştiu clasificarea cuielor, şuruburilor, heblurilor etc. ştiu diferenţa dintre patent şi cleşte. E cel mai bun tâmplar pe care îl cunosc…El m-a învăţat prima urătură, mi-a făcut prima stea, primul titirez! Cu el am învatat să joc table, şah, car şi la groapă.
Mi-a arătat de mică diferenţa dintre bine şi rău fără ocolişuri, mi-a dat cele mai bune sfaturi şi mi-a spus vorbele cele mai cu tâlc. De la el moştenesc puterea de a da cuvintelor înţelesul inimii. Am înăţat în preajma lui a fi OM. Avem în comun două defecte: impulsivitatea şi încăpăţânarea şi e singurul om din viaţa mea cu care niciodată nu am avut o discuţie în contradictoriu…semănăm atât de mult. Unii spun că sunt nepoata lui preferată şi, sincer, aş fi mândră să fiu!
Bunicul e cel mai puternic bărbat din viaţa mea… uneori mă gândesc că nu poţi avea şi cel mai bun tata şi cel mai bun bunic, nu am putut fi atât de norocoasă…şi am înţeles acum…lotul cel mare era deja luat. 

El e bunicul meu, era păcat sa nu vă povestesc şi despre el, acum cât mai e timp ca şi el să audă.

„Grandfathers are for loving and fixing things and souls!”

Pentru lumină

Dragii mei, vine săptămâna mare şi vreau să vă spun că cel mai mare păcat nu e prezent în lista cu produse de frupt. Cel mai mare păcat e să nu faci tot posibilul să fii fericit şi să îi faci şi pe ceilalţi să fie! Aşa că trăiţi sincer măcar săptămâna asta, astfel încât să nu vă simţiţi vinovaţi când luaţi lumina. Să fiţi liberi săptămâna asta, asfel încât în momentul în care luaţi lumina să nu aveţi niciun regret! Săptămâna asta iertaţi-vă pe voi inşivă pentru că cel mai mult greşim faţă de noi, zâmbiţi pentru că aşa îi faceţi fericiţi pe cei care vă iubesc, vorbiţi! Spuneţi tot ce nu aţi spus şi ar fi trebuit, tot ce trebuia şi nu aţi putut…

E săptămâna în care Dumnezeu nu ne cere să ne însetăm sau să ne înfometăm, să megrem pe sub mese la biserici sau sa dăm bani la acatiste…e săptămâna în care Dumnezeu îţi cere să îţi iei un moment de linişte în care să aduni tot ce ai făcut, să tragi linie şi să recuperezi toate gesturile pe care din grabă sau reavoinţă le-ai uitat!

E săptămâna în care trebuie să fii tu cu tine împlinit, asta e condiţia să meriţi lumina! Adevărata lumină, nu cea de pe lumânări superficiale, de plastic ce se plimbă prin cimitire!